Not a creature was stirring, not even a mouse...
Unii dintre voi poate cunoasteti acest poem (eu recunosc ca nu, dar fetita mea il stie). In versurile superbe de mai sus, autorul vrea sa ne transmita linistea de dinaintea Craciunului, cand pana si soarecul era adormit. Dar ala era un soarece din poveste, al meu, cel real, era la colindat pesemne, ca nu-i mai taceau picioarele. Ba mai mult, dupa petrecerea de craciun mi-a lasat si mizeria de dupa sub chiuveta. Mancare si bautura multa, ca asa-i de sarbatori.
Si cum spuneam eu ca am primit de la mosu` de mancare, asta era cadoul meu de anul acesta, m-am trezit si cu Ratatouille pe cap.
Dar soarecele de pe tort a fost curajul acestuia astazi de a se arata si la fat(z)a. Cred ca stia el ca se pregateste masa mare de Revelion, ne-a ghicit el ca suntem ceva vit(z)a de neam romanesc. Sunt convins ca a vrut sa ne ajute, dar mai mult se incurca printre picioarele noastre. Asta sigur este Ratatouille.
Il mai las cateva zile sa traiasca in puf (ca faina si cartofii i-am inchis in loc sigur).
Ne revedem la ANUL SI LA MULTI ANI. Tot in Canada, Missisauga, Ontario. Si pesemne cu alte si alte aventuri frumoase. Ca cea de mai sus.
