________________________________________________
* Omenia nu se masoara in numarul de carti citite (si uneori neintelese).
* Născut învingător, dar întodeauna pierzant.
* Eu te iubesc, tu mă iubeşti, dar noi nu ne iubim. Unde este greşeala?
* Toţi suntem maimuţe, doar unul este Adam.
* Speranţa moare ultima. De ce oare cei fără speranţă mai trăiesc?
* Nu toţi cei care nu-s ca tine sunt ca mine. Ciudat.
* Nu înţeleg, dar totuşi exist.
* Se spune ca toţi suntem egali în faţa morţii. Atunci de ce nu ne ia pe toţi odată?
* Liberul meu arbitru îmi spune ca nu am liber arbitru.
* Prostia uneori este mai utilă decât inteligenţa. Doar uneori.
* Când un om vorbeşte de unul singur ori este nebun, ori vorbeşte cu "omul invizibil".
* In viaţa reală nici măcar constanta nu mai are valori absolute.
* Chiar dacă trăiesc o iluzie permanentă, măcar ştiu ca nu va ţine prea mult.
* A înjura este omeneşte. A omenii însă este mai greu.
* Vreau să uit lucrurile rele. Dar le uit uneori şi pe cele bune. În virtutea echilibrului.
* Este păcat să uităm puţinul ce am iubit din cauza urâtului din jurul sau.
* Uneori, când crezi că le ştii pe toate rişti să uiţi elementarul : "nimeni, absolut nimeni, nu le ştie pe toate... (răspuns la un paralel care se credea rotund)
* Nu o iubesc dar parcă mă apucă dorul de ea.
* Canada m-a făcut sa fiu mai bun, mai înţelept, iar România m-a făcut mai răbdător. Cu aceste două experienţe , am şanse să devin un sfânt.
* Nebunul care se crede sănătos nu înseamnă că nu este nebun.
* Pentru a vedea Raiul condiţia necesară dar nu şi suficientă este să mori. Ţara laptelui şi a mierii nu este pe Pământ.
* Am fost uimit întotdeauna de puterea prostului care se dă înţelept şi de smerenia înţeleptului care se crede prost.
