Pagini

miercuri, aprilie 30, 2014

Nervi la inceput de primavara

Am inceput sa devin, sa transcend in altceva. Am inceput sa urasc. Guvernul, rasele, monopolul la internet si taxele la bautura. Dar ma doare-n gat. La propriu (sau literal, cum zic englezoii).
 De la atatea picioare-n coae , mie dor de un sut in cour. (asta e inteligenta, sus mana cui pe cui ii place)
L-am rugat pe seful mare, pe cel mijlociu, pe cel mic si pe sefutut sa-mi de -a in cour , nu la oua. Adica am cerut sa am dea afara daca nu le plac coaele mele. Cica sunt prea mari, fac galagie cand merg. Probleme de atitudine, adica. Inspir teama, asa ca un hitler cu litera mica. Dar ei nu, prefera omleta sado-maso. In schimb, eu am schimbat tactica castica. O fac pe lupu`bland pana`mi schimb blana. Si cand imi dau demisia emisia, o sa faca buum. Iar scrisoarea am sa o public pe facebuc si alte chestii media. Povestind cu lux de amanunt cum capitalismul cronic naste monstruleti de paie si cum fetele batrane (indo-poloneze) tremura la vedera incruntata al unui barbar roman (cu a din a). Cum la evaluarea scrisa ti se zice ca nu indeplinesti sarcinile de partid dar la cea orala (a se citi verbala, ne-am inteles?) esti cel mai bun din echipa. Ca de aia nu te lasa sa pleci, desi a dat afara doi pana acuma (unul din ei a fost si starul saptamanal al companiei jumate de an mai inainte, cu poza la avizierul de la scara blocului). Acuma sunt urmarit de ehar cum ca am deficit de comunicare cu  camarazii de arme de poc. Dar afara (inca) nu vor sa ma dea. FAC (Fuck All Continuous).
Am inceput scoala. Colegiul de vanzatori de case de carton la preturi de caramizi de aur. In toamna, daca nu sunt prost sa pic examenele, am sa fiu regulat de stat sa comercializez placaje in forma de cladiri. Dar la cati bani trebuie sa cotizezi la n-spe mii de asociatii profesionale este nevoie de mimim 1 client numai sa-ti platesti taxele anuale.
Asa ca, draga cetetorule, daca vrei sa fii primul meu client, nu pregeta sa ma contactezi in scris, oral (verbal) sau neural. Promit sa nu musc. Si raman dator cu o bere si un poster cu mine selfie.

 Va iubesc pe toti (P.S. Aia cu ura de la inceputul textului era de fapt doar o licenta poetica/lirica, a nu se interpreta mot-a mot, decat daca va plac cei care urasc. Ura si la gara!)
 
Adio pe curand.

Niciun comentariu: