Wasaga Bitch

Din intamplare, caci plecasem vineri aiurea cu soatza la drum, si nu stiam unde sa mergem, am ajuns la wasaga beach, o balta mare cu valuri si nisip. In sase ani si ceva de cand gravitam in jurul orasului de bastina nu am reusit sa atingem pragul social de sus si sa ne scaldam picioarele in apele calde si dulci ale wasagai. URAAA. Am chekuit si acest deziderat.
Aventura? Da. Cand italianca de la motel ne-a cerut 200 $ pe o camaruta. Cat? Eu sa lesin, soatza, o luam. Camera. Ce ai fata cu nervii, ti-a crescut patronu` salaru` si eu nu stiu? Lasa pretene, ca au piscina cu apa sarata si calda plus hot tup (in limba canadiana, noi ii spunem jacuzii). Si ne da si cate un lantisor de aur la plecare? Nu, doar un calduros "la revedere" .
Dar a fost frumos, Plaja, soare, fete in bikini, apus de soare, fete in bikini.

Nervi la inceput de primavara

Am inceput sa devin, sa transcend in altceva. Am inceput sa urasc. Guvernul, rasele, monopolul la internet si taxele la bautura. Dar ma doare-n gat. La propriu (sau literal, cum zic englezoii).
 De la atatea picioare-n coae , mie dor de un sut in cour. (asta e inteligenta, sus mana cui pe cui ii place)
L-am rugat pe seful mare, pe cel mijlociu, pe cel mic si pe sefutut sa-mi de -a in cour , nu la oua. Adica am cerut sa am dea afara daca nu le plac coaele mele. Cica sunt prea mari, fac galagie cand merg. Probleme de atitudine, adica. Inspir teama, asa ca un hitler cu litera mica. Dar ei nu, prefera omleta sado-maso. In schimb, eu am schimbat tactica castica. O fac pe lupu`bland pana`mi schimb blana. Si cand imi dau demisia emisia, o sa faca buum. Iar scrisoarea am sa o public pe facebuc si alte chestii media. Povestind cu lux de amanunt cum capitalismul cronic naste monstruleti de paie si cum fetele batrane (indo-poloneze) tremura la vedera incruntata al unui barbar roman (cu a din a). Cum la evaluarea scrisa ti se zice ca nu indeplinesti sarcinile de partid dar la cea orala (a se citi verbala, ne-am inteles?) esti cel mai bun din echipa. Ca de aia nu te lasa sa pleci, desi a dat afara doi pana acuma (unul din ei a fost si starul saptamanal al companiei jumate de an mai inainte, cu poza la avizierul de la scara blocului). Acuma sunt urmarit de ehar cum ca am deficit de comunicare cu  camarazii de arme de poc. Dar afara (inca) nu vor sa ma dea. FAC (Fuck All Continuous).
Am inceput scoala. Colegiul de vanzatori de case de carton la preturi de caramizi de aur. In toamna, daca nu sunt prost sa pic examenele, am sa fiu regulat de stat sa comercializez placaje in forma de cladiri. Dar la cati bani trebuie sa cotizezi la n-spe mii de asociatii profesionale este nevoie de mimim 1 client numai sa-ti platesti taxele anuale.
Asa ca, draga cetetorule, daca vrei sa fii primul meu client, nu pregeta sa ma contactezi in scris, oral (verbal) sau neural. Promit sa nu musc. Si raman dator cu o bere si un poster cu mine selfie.

 Va iubesc pe toti (P.S. Aia cu ura de la inceputul textului era de fapt doar o licenta poetica/lirica, a nu se interpreta mot-a mot, decat daca va plac cei care urasc. Ura si la gara!)
 
Adio pe curand.

Nu este un om bun

A crezut ca este. Fals. Si se chinuie sa fie fals, sa arata o fata "'umana", asa cum oamenii sunt si fac in general. Multe adjective.

A schimbat continentul, crezand ca se schimba pe sine. A spart toate oglinziile in care isi vedea reflectia omului mediocru. Pentru o vreme , a reusit. Dar timpul l-a vanat cu salbaticie, punandu-i capcane senile, capturand in final fiara si  aratandu-i chipul uman intr-un ciob de sticla de bere. Si-njura. Dar nu are voie. Se opreste, si-njura-n gand. dar nu se-aude. Tacerea-l mananca pe dinanuntru ca putreziciunea-n lemn. Si nu tace. Si plateste. Si tace. Plateste din nou. Orice are face, cum s-ar intoarce, plateste. 

Nu este un om bun, dupa standarde inventate. De zei, de oamenii, de natura, cine mai stie. Buni sunt cei ce zambesc. Buni sunt cei ce vorbesc mieros. Buni sunt cei ce-ti ofera o bere gratis. Buni sunt toti cei carora cred ca le pasa. Ar vrea sa fie bun. Dar nu poate. Nu a fost programat pentru asta. 

Se-ntoarce, si vede lumina. Un beep scurt anunta ca alimentarea bateriilor este completa iar becul rosu al statie se stinge lasand loc flashului verde flourescent. Coltul fantei din aliajul de titan ce ajuta la degajarea aerului fierbinte creat de vortexul intern se misca. Zambeste. O noua zi. 

Nu este un om bun. Nu este un om.  

Focu`

Mie imi place focu`. Si cand ma ard, durerea ma face parca mai viu. Ftui, m-am ars din nou. Stiu ca nu-i bine sa bagi mana`n foc, nici pentru tine , daramite pentru altii, dar de ars, te arzi mereu. Deci, iubesc focu.`  Nu-n sens biblic si nici sexntologic, ci in sens artistic. Adica imi place sa -l fack si sa ma uit. Imi produce aceeasi senzatie metaforica ca si uitatul la femele frumoase. Ma linisteste. Ma calmeaza ca marea calma.  Daca -i bruneta cu ochii deschisi (la culoare) cu atat mai bine. Daca-i blonda cu ochi caprui, hmmm mneam mneam. Daca mai are si cru mic si tzezte mari. Uau.
Sa revenim, ca am luat-o razna.
Eu, creatorul, ma uit la creatie.
Focu` la tine-n curte nu este ca-n curtea altuia. Si Vinerea e zi de foc, daca nu ninge. Si-n Canada ninge des.
Este inca octombrie, toamna tarzie cu oameni intarziati, cu ploi simpatice si oameni ... draguti, daca nu au masina si nu mergem pe acelasi drum. (acesta este un alt subiect)
Iubesc focu`. Mai ales cand esti singur cu el. Poti sa ii spui ce vrei. De exemplu, spune-i sa arda. El arde. Spune-i sa rada. El arde. Asta-mi place la el.
Ti se pare ca am luat-o razna? Focu` e de vina. Si moonshineul.

In pila mea

  M-am oprit din scris, pe de-o parte din cauza starii maniaco-depresive cu stare incipienta de paranoia pe care o traversez pe rosu de vreo unu sau doi ani incoace, si a subiectelor neironice la care am facut fatza in ultimul timp pe de alta parte.
  Mie imi place sa-mi bat joc, dar jocul ma bate mai rau. Cum ar fi ca eu sa il intrec la fuga pe Usain Bolt (cel mai fugaret om de pe planeta Earth, daca nu stiati), asa am fost eu intrecut la job.  Doar pentru ca nu-s Patel din clanu` Eichar. Nu-s suparat, ca oricum eu am valiza pregatita la usa de vreo 2 ani, dar o frustrarica acolo tot se pune. Ca daca ma batea Chuck`n Chees Norris , plangeam singur in perina, dar cand vine Schilofibra Neicanimeni care nici macar nu a atins jumate din cerintele postului, te-ntrebi ce cauti tu aici. Adica, cat de prost trebuie sa fii?
  Atat de prost. Dupa ce mi-am taiat tendonu` lu Ahilica cu unchia mica pana a sangerat verde, l-am intrebat pe manageru` de la pozitia la care am aplicat ca un superdotat: "De ce-ai dat ma, de ce-ai dat". El, diplomat crestin din India , cica Eichar a dat, el a stat in corzi vreo 4 luni si apoi a luat, c-asa-i in jocu` asta numit "fucking networking", unde nu conteaza cat de lunga o ai , ci cat o dai.
  Macar stiu ca managerul m-ar lua, ca-s baiat frumos si cu curu tare, dar ...
  Oricum noul gagiu` va trebui sa joace la simplu interdepartamental cu je moi, deci am sa o servesc sus "Sac mai dic, cocsacar"

  Morala: Cine n-are networking , sa-si cumpere sau sa se inrudeasca.

 Am revenit beibi, cu nerv(i).
Canada, anul de gratie 2013